Flori si palate…

Download: pionierii-noi-in-anul-2000.pdf

Ei vor marire de salariu !

Se ia una bucata profesoara de istorie, una camera de filmat + un reporter, se adauga una intrebare gen “Cine a fost Hitler?“, in ziua comemrorarii Holocaust-ului si rezulta una portie profesoara istorie tufa de Venetia :

Chiar ca nu poate fi mai rau de atat ! E inadmisibil ca un profesor in zilele noastre sa aiba gradul asta de cunostinte despre materia pe care o preda zilnic unor copii care,  mai tarziu v-or fi viitorul tarii.

Si asta nu e tot. Doamna profesoara insista sa ne demonstreze ca poate mai mult de atat. Sa o ascultam:

“o zi pe care n’am putut-o evita, desi o puteam evita n’am putut-o evita“. Wtf ? Cum dracu sa te exprimi in halul asta ? Ar exista 2 variante: ori esti prost, ori esti prost ! Eu le-as alege pe ambele. Mi se par destul de plauzibile. Inteleg, ai emotii, te balbaii putin, stalcesti un cuvant,  iti tremura vocea dar nu te apuci sa vorbesti de pe dealuri. Pana si un copil de clasa a V-a are mai multe cunostinte in istorie decat ea. Cum sa vii la ziua comemorarii Holocaustului cu povesti de gradinita spuse in cel mai penibil mod de exprimare ? Uite ca se poate. Iar dovada o aveti mai sus.

Imaginile au fost preluate de pe site-ul 220.ro, asadar prima parte o puteti gasi aici, iar cea de’a 2-a aici. Astept cu nerabdare si continuarea. Presimt ca va fi una pe masura.

Vaslui, un loc istoric uitat de lume !

Dată: 10 ianuarie 1475
Locaţie: Podul Înalt, Băcăuani, Vaslui
Forţe participante : cca. 40.000 moldoveni; 5.000 secui; 2.000 polonezi ; 1.800 unguri vs 60.000-100.000 otomani; 17.000 munteni, adica 48.800 vs 77.000 sau 117.000.

Consecinţe: Victorie categorică a moldovenilor !

Si toate astea pentru ce ? La ce folos au murit acei oameni ? Pentru binele stramosilor nostri, pentru ca noi sa putem trai liberi in tara noastra fara a da socoteala nimanui, pentru asta au murit ! Un razboi care a adus multe beneficii in vremea aceea Moldovei si intregii Romanii, dar se pare ca timpul a sters din memoria multora actul de vitejie acelor romani care si-au dat viata pentru patrie. Nu suntem noi vinovati pentru ce s-a intamplat atunci, dar e de datoria noastra sa facem ceva pentru a corecta cursul drumului pe care Romania l-a luat de ceva timp, in felul acesta aratandu-ne recunostinta fata de cei care au murit pentru binele nostru.

Nimeni nu neaga faptul ca si in acele timpuri nu existau taxe, hotii, violuri, crime, batai si multe altele, dar totul era la cel mai mic nivel. Lumea stia de frica, avea respect fata de cei care conduc tara, de cei cu functii, stia de rusine. Se vorbea pe atunci asa de liber despre sex ? Nu zic sa nu sa se vorbeasca dar nu in halul in care se vorbeste acum. Existau pe atunci “smecherii” din ziua de azi ? Pe atunci oamenii erau curajosi nu smecheri. Si lista poate continua… Sunt 2 lumi la polul opus una fata de cealalta.

Nici sa profitam macar de pe urma acelei batalii nu suntem in stare. Si aici fac referire la titlul postului : Vaslui, un loc istoric uitat de lume ! . Una din cele mai mari batalii pentru salvarea de sub inrobire a Romaniei a avut loc la Vaslui si parca nimic nu s-ar fi intamplat. Inafara ridicarii statuiei de la Podul Înalt si a celei din centrul orasului nu s-a facut nimic pentru a atrage atentia oamenilor si pentru a transforma acest loc intr-un punct turistic destul de important din Romania. Suntem si noi cunoscuti dar nu prin vitejie curaj si intelpciune ci prin saracie, crime, violuri si prostie. Se spune ca orice fel de publicitate e buna dar noi avem parte numai de cea negativa iar in ritmul asta asa o sa ramana pentru mult timp. Trebuie facut ceva. Dar ce anume?

Important e sa mearga salariul si sprourile, restul ce mai conteaza ? Las’ sa faca altii. Apropo de salariu. Ia priviti cat cheltuie statul pe fundul unui parlamentar din taxele si impozitele noastre:

Interesant nu ? Cam de vreo 30 de ori mai mult fata de un salariu castigat de un om de rand. Si ne mai miram ca e criza !

Am deviat cam mult de la subiect si nu e bine. Daca vreti sa stiti sau sa va reamintiti ce s-a intamplat la 10 ianuarie 1475 in Vaslui aruncati o privire mai jos. Nu dureaza mai mult de 10 minute si nu patiti nimic rau ! Garantez eu !

Începutul anului 1474 îl găsea pe Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, alături de doamna sa Maria de Mangop şi o mare parte a curţii la Vaslui. Aici a primit solie cu porunci de la sultanul Mahomed (Mehmed) al II-lea, cel care în 1453 a cucerit invincibilul până atunci Constantinopole, care voia ca domnitorul să-i cedeze Cetatea Albă şi Chilia şi îi cerea să se prezinte la Înalta Poartă (a împărăţiei şi a lumii – după cum considera sultanul) cu tributul pe anul respectiv şi pe anii pe care nu-l plătise (vezi video de mai jos ).

Drept răspuns, în martie domnitorul trece cu oastea Milcovul, în Ţara Românească, dar un ger năpraznic îl face să se întoarcă înapoi la Vaslui. În vară, sultanul Mahomed trimite o oaste, sub comanda beylerbey-lui (turcă – beylerbeyi) de Rumelia, Hadâm Suleiman Paşa (în turcă – Hadim Süleyman Paşa), împotriva lui Skanderberg al Albaniei, care eliberase Albania de jugul turcesc. Aflând de planurile lui Mahomed, Ştefan cel Mare trece din nou în Ţara Românească, unde îl înscăunează pe Laiotă Basarab, Radu cel Frumos pierind în luptele care se dau cu acest prilej. Aşteptându-se la o viitoare reacţie din partea sultanului, Ştefan ia legătura cu principele polonez şi cu Matei Corvin, regele Ungariei pentru ajutor armat. Luptele din Albania au durat până în toamnă, iar atunci când nimeni nu se mai aştepta la o campanie militară, având în vedere apropierea iernii, Suleiman Paşa primeşte poruncă de a trece în Ţara Românească pentru a-l înlătura pe Laiotă, iar apoi de a porni neîntârziat împotriva ghiaurului Ştefan şi apoi să treacă prin foc şi sabie Vilaietul Bogdania, precum era numită de turci pe atunci Moldova. Laiotă, pentru a-şi păstra tronul, se supune turcilor. Ştefan, în înţelegere cu transilvănenii, îl alungă pe trădător şi îl înscăunează pe Basarab cel Tânăr, numit şi Ţepeluş. Acesta însă este alungat de Suleiman Paşa, care-l reînscăunează pe Laiotă.

Armata otomană, care aduna 100.000 de turci şi tătari, alături de 17.000 de munteni din Ţara Românească (după Cronica moldo-polonă, alte surse indicând un total de 60.000 – 120.000 de oameni), soldaţi bine pregătiţi şi înarmaţi, setoşi de sânge şi de averi, continuă înaintarea până la hotarele Moldovei. O armată impresionantă, o oaste uriaşă pentru a supune Moldova şi pe domnul său.

Ştefan cel Mare trimite soli la Cazimir – Principele Poloniei şi lui Matei Corvin – regele Ungariei, cerându-le să-i vină în ajutor şi să intervină pe lîngă alţi principi creştini pentru a i se alătura. Aflat în pragul iernii, din tabăra sa de la Vaslui, domnitorul Moldovei trimite o scrisoare Papei, în care arată că a dus tratative cu veneţienii şi îi cerea ca să-i îndemne pe alţi principi ca să se pregătească împotriva Otomanului şi puterii înspăimântătoare a acestuia, Moldova fiind gata întru totul, cu tot sufletul şi cu toată puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, să luptăm pentru creştinătate, cu toate forţele noastre. Totuşi nimeni nu a trimis ajutor, nici în bani şi nici în oameni, cu excepţia a aproximativ 5.000 de secui (supuşi de Ştefan, rupţi din Regatul Ungariei conform lui Jan Dlugosz), 1.800 de unguri (de la Matei Corvin) şi 2.000 poloni (trimişi de Cazimir sub conducerea lui Buciaţchii). În Cronica Lituaniană se scrie şi de prezenţa alături de Ştefan a 10.000 de lituanieni, dar este posibil ca cronicarul să-i fi asimilat pe aliaţii lui Ştefan ca lituanieni, deoarece alţi cronicari nu amintesc de ei.

Oastea Moldovei şi puţinele ajutoare care au sosit au ridicat taberele la Vaslui, alături de domn fiind comasaţi cca. 40.000 de luptători moldoveni, la care s-au adăugat cei 8.800 de oameni veniţi în ajutor şi beneficiind de cca. 20 de tunuri. Raportul de trupe era mult în favoarea otomanilor, astfel că Ştefan a adoptat o tactică de hărţuire şi înfometare iar planurile de luptă a domnitorului foloseau toate avantajele terenului. El a dat poruncă să fie părăsite toate aşezările omeneşti care puteau nimeri în calea duşmanilor, să fie tăinuite proviziile.

Ştefan a repezit în calea duşmanului călărime care să supravegheze deplasarea oastei otomane, să o hărţuiască şi să nu îngăduie cetelor prădalnice să se desprindă de grosul oştirii ca să meargă după hrană şi să jefuiască. Locul ales pentru bătălie se afla în preajma târgului Vaslui, pe valea Bârladului, la vărsarea râului Racova, într-o zonă mlăştinoasă prinsă între păduri, care îngreuna desfăşurarea forţelor duşmane şi manevrările de armată. Există discuţii în continuare în privinţa plasării acestui loc, considerat de cei mai mulţi ca plasat în zona actualei comune Băcăoani în sudul oraşului Vaslui, loc care a căpătat numele de Podul Înalt după conformaţia locului, iar celebra bătălie a rămas în istorie ca Bătălia de la Podul Înalt. O altă ipoteză plasează locul bătăliei pe raza actualei localităţi Ştefan cel Mare, în nordul actualului oraş Vaslui, bazându-se pe interpretarea unor documente.

În dimineaţa zilei de 10 ianuarie 1475, oastea otomană înainta pe valea Bârladului pe o ceaţă care nu îngăduia să se vadă la mai mult de câţiva paşi. Era moină şi zăpada începuse să se topească, încât toată lunca Bârladului era plină de băltoace. Faptul că mii de oameni şi cai treceau prin acelaşi loc, transforma valea într-o mocirlă prin care se înainta foarte greu. Vremea şi terenul au constituit avantaje pentru Ştefan, de care domnitorul a ştiut să se folosească. Deoarece turcii nu puteau să-şi dea seama ce oaste au în faţă, Ştefan a aşezat de-a curmezişul văii câteva mii de oameni. Aceştia trebuiau să-i oprească pe otomani şi să înceapă lupta. Duşmanul era foarte numeros şi putea să aducă mereu oameni odihniţi în luptă. Ştefan calculase ca în momentul în care oamenii lui aveau să dea semne de oboseală, de pe malul drept al Bârladului, din marginea pădurii, mai mulţi oşteni trebuiau să dea semnalul de luptă sunând din trâmbiţe şi surle. Lucrurile s-au întâmplat aşa cum a prevăzut domnul şi, când au auzit otomanii trâmbiţele şi surlele, ei au crezut că vor fi atacaţi din partea aceea, asfel ca marea parte s-au îndreptat în acea direcţie, găsind aici doar câţiva oşteni. În schimb pe malul stâng al Bârladului se afla grosul oastei lui Ştefan. Când turcii au întors spatele, atacând spre marginea pădurii, au fost izbiţi năpraznic de armata moldovenească. Până să se dezmeticească otomanii, până să înţeleagă cine-i atacă şi din ce parte, mulţi dintre ei au fost ucişi, iar cei care au scăpat s-au pus pe fugă, cu toată încercarea disperată a lui Suleiman Paşa de a-i opri. Până la Dunăre au fost urmăriţi de moldoveni, hărţuiţi şi ucişi o mare parte din ei.

Daca ai citit pana aici inseamna ca mai exista o sansa ca Romania sa se redreseze. Vrei mai mult despre aceasta batalie ? Cauta filmul Stefan cel Mare (1974) si urmareste-l !

In speranta ca ceva se va schimba…in bine !